Pompierul taximetrist
Poate suna ca numele unei picturi suprarealiste, dar azi dimineata am avut parte de un drum foarte interesant spre serviciu cu pompierul taximetrist.
Ii spun destinatia si pornim pe ruta indicata.
Taximetristul: Ce liber e drumul azi. Ieri nu am iesit cu masina. Cand am plecat de la serviciu era asa aglomerat…
Eu: Mai aveti un job in afara de asta?
Taximetristul: Da, sunt pompier.
Si se uita in retrovizoare sa vada ce impresie imi face.
Eu sunt sincer suprinsa pentru ca nu am mai stat de vorba cu un pompier si modul cum mi-i imaginam eu erau ca aproape ca in filmele americane sau ca in fanteziile descrise in Cosmopolitan: musculosi, cu pieptul epilat si bronz artificial, trecuti prin foc si para. Pompierul meu era ceva mai rubicond, cu obraz de om bine hranit, odihnit si mai degraba jovial.
Eu: A, pompier?! Si cum va descurcati cu doua joburi?
Pompierul: E bine cand nu avem alarma. E program 24 cu 72. Ieri am dormit, m-am odihnit. Avem masa de biliard, bucatarie, dusuri, sala de forta, televizor, DVD. Asa ca am dormit, am jucat biliard cu colegii. Nu sunt din Bucuresti dar am garsoniera la Progresul si chiria mi-o deconteaza. Si la munca e mai bine ca acasa. Poate pentru ca sunt singur. Si pentru ca am timpul asta liber m-a invatat un coleg “Ma, ia masina si fa taxi”. Si am luat masina asta.
Eu: Si merge?
Pompierul: Merge. Ies banii de buzunar. Chiria o deconteaza de la seriviciu, salariul e intreg, si banii astia, asa de mancare, bautura. De cand sunt in Bucuresti nu am fost intr-un club. Ca asa, cu colegii de serviciu, aia stiu ca sunt singur si zic “da, ma, si tu, o bere”. Da asa, sa fac cinste la toata lumea… Si acum ca am luat banii pentru chirie pe ultimele luni, au inceput sa sune telefoanele. Un coleg zice ca are o verisoara care vine in Bucuresti, si sa-mi faca cunostinta.
Eu: Pai strica?
Pompierul, zambind larg: Nu strica. Daca ar veni numai verisoara…
Eu: Si nu e meserie periculoasa? Ca in filme vezi pompierii la incendii cu masti de gaz, mai cad grinzi in flacari pe ei…
Pompierul: Este, asa e. Avem masti de gaze. Si la incendiul de la Rin (n.a.: hotel din capitala, pe soseaua Vitan Barzesti) am fost cu un coleg si l-am impins la o parte cand a cazut o grinda. Ar fi cazut drept pe el.
Eu: Si faceti antrenamente?
Pompierul: Da. O data la sase luni.
Pentru ca ieri a fost zi de vot, vine vorba si de asta.
Eu: Si aveti uniforme speciale? Din alea ignifuge?
Pompierul: Aaa, nu, … avem uniforme normale. Si avem si de parada. Seamana cu ale politistilor.
Eu: Si unde aveti ocazia sa le purtati pe alea de parada?
Pompierul: Ieri am pus uniforma de parada si am fost la votare.
Eu: Cum? Ati votat in uniforma de parada?
Pompierul: Pai da. Am stat la sectia de votare si am votat asa.
Eu: Aaaa, ati fost de serviciu la sectie.
Pompierul: Da, am purtat-o ieri, o mai port de Ziua Pompierului…
Nu ai cum sa vorbesti cu soferii si sa nu vina vorba de Bucuresti si algomeratia de aici.
Pompierul: Abia astept sa plec din Bucurestiul asta.
Eu: Nu va place Bucurestiul?
Pompierul: Ba imi place Bucurestiul. Vreau sa imi iau si apartament aici. Dar asa, de sarbatori, sa plec cateva zile. Poate la munte, ca sunt din Predeal. Ai mei au o casa pe care o inchiriaza, o pensiune. Si sa vad ce fac de Revelion. Ca fara familie… Dumneavoastra ce varsta aveti?
Ii zic.
Pompierul: Si nu aveti familie?
Eu: Nu a mea.
Pompierul: Pai cum? Nu vreti sa aveti familia dumeavoastra?
Eu: As putea sa va intreb acelasi lucru.
Pompierul: A, eu… Pai acum asa stau lucrurile. Ca toata lumea e dupa interes. Vrei sa faci ceva cu cineva si se uita la bani. Am avut o prietena si ii dadeam bani. I-am platit si scoala de soferi.
Am ajuns la adresa, schimb banii sa dau marunt, si soferul, mai putin interesat de costul cursei, zice: “Nu imi lasati un numar de telefon?”
Nu am lasat, dar din cauza surprizei i-am intins mana cu banii gresiti, asa ca in loc sa ii las costul cursei, am lasat restul care imi ramanea mie de la 50 de ron. Tot el a fost mai castigat pana la urma. Nu are noroc in dragoste, dar are la bani.