Aventuri cu
Manina

Poate suna ca numele unei picturi suprarealiste, dar azi dimineata am avut parte de un drum foarte interesant spre serviciu cu pompierul taximetrist.

Ii spun destinatia si pornim pe ruta indicata.

Taximetristul: Ce liber e drumul azi. Ieri nu am iesit cu masina. Cand am plecat de la serviciu era asa aglomerat…
Eu: Mai aveti un job in afara de asta?
Taximetristul: Da, sunt pompier.

Si se uita in retrovizoare sa vada ce impresie imi face.

Eu sunt sincer suprinsa pentru ca nu am mai stat de vorba cu un pompier si modul cum mi-i imaginam eu erau ca aproape ca in filmele americane sau ca in fanteziile descrise in Cosmopolitan: musculosi, cu pieptul epilat si bronz artificial, trecuti prin foc si para. Pompierul meu era ceva mai rubicond, cu obraz de om bine hranit, odihnit si mai degraba jovial.
Eu: A, pompier?! Si cum va descurcati cu doua joburi?
Pompierul: E bine cand nu avem alarma. E program 24 cu 72. Ieri am dormit, m-am odihnit. Avem masa de biliard, bucatarie, dusuri, sala de forta, televizor, DVD. Asa ca am dormit, am jucat biliard cu colegii. Nu sunt din Bucuresti dar am garsoniera la Progresul si chiria mi-o deconteaza. Si la munca e mai bine ca acasa. Poate pentru ca sunt singur. Si pentru ca am timpul asta liber m-a invatat un coleg “Ma, ia masina si fa taxi”. Si am luat masina asta.
Eu: Si merge?
Pompierul: Merge. Ies banii de buzunar. Chiria o deconteaza de la seriviciu, salariul e intreg, si banii astia, asa de mancare, bautura. De cand sunt in Bucuresti nu am fost intr-un club. Ca asa, cu colegii de serviciu, aia stiu ca sunt singur si zic “da, ma, si tu, o bere”. Da asa, sa fac cinste la toata lumea… Si acum ca am luat banii pentru chirie pe ultimele luni, au inceput sa sune telefoanele. Un coleg zice ca are o verisoara care vine in Bucuresti, si sa-mi faca cunostinta.
Eu: Pai strica?
Pompierul, zambind larg: Nu strica. Daca ar veni numai verisoara…
Eu: Si nu e meserie periculoasa? Ca in filme vezi pompierii la incendii cu masti de gaz, mai cad grinzi in flacari pe ei…
Pompierul: Este, asa e. Avem masti de gaze. Si la incendiul de la Rin (n.a.: hotel din capitala, pe soseaua Vitan Barzesti) am fost cu un coleg si l-am impins la o parte cand a cazut o grinda. Ar fi cazut drept pe el.
Eu: Si faceti antrenamente?
Pompierul: Da. O data la sase luni.

Pentru ca ieri a fost zi de vot, vine vorba si de asta.

Eu: Si aveti uniforme speciale? Din alea ignifuge?
Pompierul: Aaa, nu, … avem uniforme normale. Si avem si de parada. Seamana cu ale politistilor.
Eu: Si unde aveti ocazia sa le purtati pe alea de parada?
Pompierul: Ieri am pus uniforma de parada si am fost la votare.
Eu: Cum? Ati votat in uniforma de parada?
Pompierul: Pai da. Am stat la sectia de votare si am votat asa.
Eu: Aaaa, ati fost de serviciu la sectie.
Pompierul: Da, am purtat-o ieri, o mai port de Ziua Pompierului…

Nu ai cum sa vorbesti cu soferii si sa nu vina vorba de Bucuresti si algomeratia de aici.

Pompierul: Abia astept sa plec din Bucurestiul asta.
Eu: Nu va place Bucurestiul?
Pompierul: Ba imi place Bucurestiul. Vreau sa imi iau si apartament aici. Dar asa, de sarbatori, sa plec cateva zile. Poate la munte, ca sunt din Predeal. Ai mei au o casa pe care o inchiriaza, o pensiune. Si sa vad ce fac de Revelion. Ca fara familie… Dumneavoastra ce varsta aveti?

Ii zic.

Pompierul: Si nu aveti familie?
Eu: Nu a mea.
Pompierul: Pai cum? Nu vreti sa aveti familia dumeavoastra?
Eu: As putea sa va intreb acelasi lucru.
Pompierul: A, eu… Pai acum asa stau lucrurile. Ca toata lumea e dupa interes. Vrei sa faci ceva cu cineva si se uita la bani. Am avut o prietena si ii dadeam bani. I-am platit si scoala de soferi.

Am ajuns la adresa, schimb banii sa dau marunt, si soferul, mai putin interesat de costul cursei, zice: “Nu imi lasati un numar de telefon?”

Nu am lasat, dar din cauza surprizei i-am intins mana cu banii gresiti, asa ca in loc sa ii las costul cursei, am lasat restul care imi ramanea mie de la 50 de ron. Tot el a fost mai castigat pana la urma. Nu are noroc in dragoste, dar are la bani.

Eu: Mergem pe Sincai, Bulevardul Unirii, Piata Alba Iulia, Mihai Bravu
Soferita: Sigur.

Din castile walkman-ului ei se aude insinuant “Tiganiiiiii, tiganiiiiii…”, in locul casetofonului e doar un spatiu gol, cu fire rupte, iar de cheile din contact atarna un breloc cu poza a doi baietei.

Soferita: Deci acum o luam inainte?
Eu: Da. Mergem pe Sincai.
Soferita: Asta e, sunt pe taxi de putin timp, si nu stiu inca toate strazile.
Eu: Nu-i nimic.

Suntem langa parcul Tineretului si ea semnalizeaza stanga, la stop.

Eu: Mergem inainte.
Soferita: Aaaa, si eu o luam stanga. Pai nu incolo e Sincai si B-dul Unirii?
Eu: Nu, inainte… Si asa, sunteti de putin timp pe taxi.
Soferita: Da, de trei saptamanani. Am ramas fara slujba, si ce sa-i faci; cu doi copii. Am incercat la restaurant, la bucatarie, dar nu merge bine. Nici asa nu e mare lucru, dar aveam permis, si am mai facut scoala odata, alt examen. Si banii aia dati pe scoala, examenul, comisia, ca sa nu copiem. Ne-a instruit si la examen, cica sa avem tinuta, sa nu purtam aur. E unii soferi, lucreaza pe taxi nebarbieriti, nespalati. Masinile e murdare. Unii miros dimineata a alcool. Nu, nu bea dimineata. E aia care ramane de noaptea. Ne-a zis sa nu purtam aur, din cauza ca e drogati din aia. Uite, nu am cercei. Ei nu se gandeste ca ia viata unui om, ei vor sa faca suma respectiva. Si pe masina asta a fost un tigan. Era murdara, erau scaunele astea intr-un hal… Nu are statie ca asa a predat-o. Nu are casetofon, mai ascult la casti ca nu am rabdare sa citesc ziarul.
Eu: Si cum e pe taxi? Nu e stresant?
Soferita, cu pauze, ca sa fie atenta la drum:  Pai e. Dar imi mai zic clientii pe unde mergem, eu sa fiu atenta la condus. Soferii te mai vede ca esti femeie si nu te lasa. Da’ ce sa fac! Acum mergem inainte? Inainte, inainte, sau dreapta?
Eu: Inainte.
Soferita: Bine. Si acum unde suntem? A, asta e Decebal?

Pentru ca suntem la semafor scoate harta si cauta rondul Alba Iulia. Il caut si eu, peste umarul ei.

Soferita: Ia uite, aici era rondul. Si eu credeam ca e mai departe. Si acum unde mergem? A, asta la Muncii tot rond e. Da de ce e verde aici, inainte, si la stanga nu e?

Se blocasera masinile in rond, pentru cele care faceau la stanga aveau rosu la urmatorul semafor.

Eu: Pai ca sa treaca si cei care vor sa mearga inainte.
Soferita: Aaaa. Si acum inainte? Inainte, inainte?

Ajungem aproape de destinatie.

Soferita: Si cum fac sa ma intorc la Unirii? Ca am niste acte de depus la tribunal.

Am trecut pe la tarabele de fructe intr-o seara, in Piata Amzei. Sunt o multime de bunatati acolo, fructe exotice, curmale, fructe de sezon, cirese mutante. Mie mi-au luat ochii curmalele, nu asa uscate cum le gasesti de obicei, carnoase si de culoarea chihlimbarului. Nu mai conta ca la 80 ron/kg erau mai scumpe decat cele pe care le-am luat de pe aeroportul din Doha, Qatar. Si astept la coada pana cand vanzatoarea, ocupata cu alti clienti, ii spune unui “baiat” sa se ocupe de noi. Ii spun baiatului ca vreau 400 g de curmale si el isi infige mana in gramada de fructe uscate. Si cum fructele uscate gen stafide sau curmale nu se spala inainte de consum, l-am rugat sa puna o manusa.

Manina: Nu ai o manusa sa iei cu ea fructele?

Baiatul: Nu

Manina: Si nu poti folosi o punga ca manusa?

Baiatul (cu ostilitate): Nu

Manina: Chiar nu poti pune o punga ca sa nu iei fructele cu mana?

Baiatul (cu si mai multa ostilitate): Nu

Asa ca nu am mai cumparat curmale si m-am minunat toata seara cum vanzatorul tine mai degraba la principiile lui decat la profit.

Soferul vorbeste la mobil tot drumul:

“Mi-a spus ea ieri ca se duce la mare. Si o intreb: <Te duci cu George?> Ea: <Nu, ca nu e nimic intre noi.> <Atunci te duci singura?> Ea: <Ma duc singura, cu copilul.> De unde sa se duca singura, ca maica-sa nu o lasa nici in oras singura cu copilul, dar la mare. Si zice ea: <Daca vrei vino si tu.> Iti dai seama ca nu puteam sa nu ma duc. Ea era 100% ca ma duc. Doar nu era sa zic ca nu pot. Ii dau eu banii lu ala mai tarziu. Intelegi?�

�Nu stiu, mai Lili, care a fost combinatia, poate pentru termopanele alea, intelegi? Pe mine nu ma intereseaza. Nu vrea sa-mi zica nimic. Spune ca imi zice totul la timpul potrivit. Eu i-am zis: <Daca ma incurcam eu cu una si iti spuneam ca ne baga curent in casa, nu-ti convenea. Nu acceptai asa ceva.> Nimeni nu accepta. Maica-sa zice: <Sa va bagati mintile in cap amandoi.> Ce sa-mi bag mintile in cap, ca eu nu am facut nimic. Si eu zburam din casa in secunda doi, nu asa dupa trei zile.�

�Maica�sa imi zice ieri, fii atenta: <Sa nu iti gasesti pe nimeni, decat poate asa, ocazional. Ca ea nu are pe nimeni.> Auzi si tu, ei care erau cu familia, respectul, familia e inainte de toate, intelegi? Zice ca <Ruxandra nu e in apele ei, nu stiu ce are.> Ce sa aiba? Ca nu zice la nimeni nimic.�

�Vine bunica-su de la Moldova sa isi faca analizele la Medsana, intelegi? Si eu ma duc cu el sa il duc la Medsana, ca e om in varsta.�

�Pai nu stiu, mai Lili, ce vrea Ruxi sa faca, intelegi? Ea zice ca nu e nimic intre ea si George. O sa vedem. Am zis ca facem un efort si mai dam o sansa.�

Intr-o frumoasa zi lucratoare ma aflam la toaleta firmei. Intra o colega vorbind la telefon, prinsa intr-o discutie animata despre chestiuni banale. In momentul acela te cam jenezi sa folosesti cabina, sa tragi apa si toate celelalte, pentru ca un strain aflat cine stie unde te poate auzi prin telefon. Mai ales ca poate fi o persoana de sex masculin si nu am intalnit pana acum toalete mixte decat in “Ally McBeal”.

Colega nu se jena insa. Se auzea din cabina alaturata cum trage fermoarul, vorbeste, trage apa, fermoarul din nou. Fara sa se intrerupa din conversatie, iese din cabina, sta o secunda in fata oglinzilor de la chiuvete si iese, razand pe hol la telefon. Sa se aleaga varianta corecta de raspuns, in conditiile in care nu avea “hands free” la telefon: s-a spalat pe maini, doar pe mana libera, sau pe niciuna? Marturisesc ca nu am auzit apa curgand, atenta la discutia fetei.

Acum, ideea cu telefonul mobil nu este sa ai libertate de comunicare mai mare? Dar daca ajungi disponibil la orice ora si in orice loc, daca prietenii tai te pot contacta si la toaleta, la film, teatru (cate discutii nu am auzit incepand cu “Buna, sunt la film”, “Pai ala cu Angelina Jolie”, “La Patria”), parca seamana mai mult cu dependenta de telefon, decat cu libertatea, nu?