Sharm El Sheikh

March 15th, 2010

plaja4… a fost odata ca niciodata un sat la malul Marii Rosii, in Egipt, cu iesire la Naama Bay. Si pentru ca fauna marina era spectaculoasa aici, iar egiptenii sunt bucurosi de vizitatori cu euro sau dolari, a venit un turist sa faca scuba diving. Si pentru ca un turist nu face o statiune turistica, a mai venit inca unul. Dupa ce potentialul zonei a devenit notoriu, au construit hoteluri de 4 si 5 stele cu vedere la Marea Rosie sau cu “garden view”, adica ferestre catre terenul desertic plin de roci prafuite, unde se tot construieste ceva.

exterior1Acesta este noul Sharm El Sheikh, un complex de hoteluri, o piata cu baruri, cluburi si magazine cu “produse traditionale” de un kitsch incredibil. Am avut norocul sa ocup o camera cu vedere la mare, pentru o suma deloc neglijabila in plus fata de pretul standard pe camera.

vile_11Hotelul Savoy are 5 stele in pliante, dar in limbajul european ar fi vreo 3 si jumatate, poate 4 vinerea. Asta nu inseamna ca ma plang, ci doar ca standardele de calitate egiptene sunt, sa zicem, diferite. Dar locatia este destul de exotica incat sa iti distraga atentia de la personalul care se uita dupa rusoaicele dragute sub 30 de ani si comenteaza in limba lor, sau de la mesele nu foarte curate din restaurant, ori taximetristii care ti-ar lua banii cu mana lor din buzunar daca ar putea.

portLa malul marii sunt vaporase care asteapta sa te duca in croaziera, scufundari, ori parasailing. Plaja e amenajata cu tot ce iti trebuie sau nu: umbrele uriase de bambus, baruri cu chelneri care vorbesc rusa si se numesc aproape in exclusivitate Mohamed, personal antrenat care te invata belly dancing dimineata, centru de scufundari, parc de distractii pentru copii de unde se aud cai nechezand si pontoane pe unde cobori sa admiri pestii colorati ca esarfele traditionale egiptene tesute in China.

piscina1Hotelul e construit in terase, cu piscine pe 3 nivele, vile multicolore, cascade si statuete kitsch cu copii si toate animalele pamantului. Muzica in surdina te acompaniaza la masa, la piscina, la bar, iar in camera poti sa pornesti sonorul televizorului si in baie. Operatorii agentiilor turistice sau localnici intreprinzatori te abordeaza chiar pe marginea piscinei pentru excursii in zona.

diving_31Asa am ajuns sa ma dau cu submarinul la Ras Mohammed, o rezervatie naturala cu una din cele mai bogate faune din Marea Rosie. Desi pliantele si ghidul vorbeau de submarin, e de fapt un batiscaf, un vaporas cu geamuri imense in partea de jos, de unde explorezi fundul marii in siguranta, ca la acvariu. Pe langa pesti se plimba pe acolo si turisti care fac scufundari cu personal antrenat.

diving_2

Practic turistul cu tub de oxigen in spate nu trebuie decat sa faca poze cu camera subacvatica, pentru ca instructorul il tine de tub ca pe un copil in piscina si ii regleaza presiunea cand este nevoie.diving_12

Soarele arde cu tarie aici, aerul e fierbine si uscat, noroc ca se insereaza la ora 4 si ceva, asa ca ai timp sa respiri putin pana la masa de seara. Meniul e international si ai crede ca macar in seara egipteana este ceva preparat traditional, dar totul este pregatit pentru gusturile turistilor. Totul este gustos, dar ai mai multe sanse sa gasesti retete italiene, rusesti sau libaneze, decat egiptene. Sunt curmale proaspete la orice ora, guava la masa de pranz si seara, dar daca ceri un fresh de fructe ai de ales intre capsuni si mango, fiecare din ele venit de la bidon, proaspat de cateva zile si imbogatit cu zahar. Am facut o pasiune pentru cafeaua turceasca (cafea cu cardamom) pe care stiu sa o prepare toti barmanii, desi bautura traditionala egipteana e ceaiul.

vile_noapteaStatiunea se prezinta in cea mai buna lumina noaptea. Totul e iluminat, piscinele stralucesc albastru si briza marii amesteca arome exotice, susurul piscinelor care se alimenteaza si muzica live cantata de doua chinezoaice la restaurantul italienesc din piateta.

Pompierul taximetrist

December 7th, 2009

Poate suna ca numele unei picturi suprarealiste, dar azi dimineata am avut parte de un drum foarte interesant spre serviciu cu pompierul taximetrist.

Ii spun destinatia si pornim pe ruta indicata.

Taximetristul: Ce liber e drumul azi. Ieri nu am iesit cu masina. Cand am plecat de la serviciu era asa aglomerat…
Eu: Mai aveti un job in afara de asta?
Taximetristul: Da, sunt pompier.

Si se uita in retrovizoare sa vada ce impresie imi face.

Eu sunt sincer suprinsa pentru ca nu am mai stat de vorba cu un pompier si modul cum mi-i imaginam eu erau ca aproape ca in filmele americane sau ca in fanteziile descrise in Cosmopolitan: musculosi, cu pieptul epilat si bronz artificial, trecuti prin foc si para. Pompierul meu era ceva mai rubicond, cu obraz de om bine hranit, odihnit si mai degraba jovial.
Eu: A, pompier?! Si cum va descurcati cu doua joburi?
Pompierul: E bine cand nu avem alarma. E program 24 cu 72. Ieri am dormit, m-am odihnit. Avem masa de biliard, bucatarie, dusuri, sala de forta, televizor, DVD. Asa ca am dormit, am jucat biliard cu colegii. Nu sunt din Bucuresti dar am garsoniera la Progresul si chiria mi-o deconteaza. Si la munca e mai bine ca acasa. Poate pentru ca sunt singur. Si pentru ca am timpul asta liber m-a invatat un coleg “Ma, ia masina si fa taxi”. Si am luat masina asta.
Eu: Si merge?
Pompierul: Merge. Ies banii de buzunar. Chiria o deconteaza de la seriviciu, salariul e intreg, si banii astia, asa de mancare, bautura. De cand sunt in Bucuresti nu am fost intr-un club. Ca asa, cu colegii de serviciu, aia stiu ca sunt singur si zic “da, ma, si tu, o bere”. Da asa, sa fac cinste la toata lumea… Si acum ca am luat banii pentru chirie pe ultimele luni, au inceput sa sune telefoanele. Un coleg zice ca are o verisoara care vine in Bucuresti, si sa-mi faca cunostinta.
Eu: Pai strica?
Pompierul, zambind larg: Nu strica. Daca ar veni numai verisoara…
Eu: Si nu e meserie periculoasa? Ca in filme vezi pompierii la incendii cu masti de gaz, mai cad grinzi in flacari pe ei…
Pompierul: Este, asa e. Avem masti de gaze. Si la incendiul de la Rin (n.a.: hotel din capitala, pe soseaua Vitan Barzesti) am fost cu un coleg si l-am impins la o parte cand a cazut o grinda. Ar fi cazut drept pe el.
Eu: Si faceti antrenamente?
Pompierul: Da. O data la sase luni.

Pentru ca ieri a fost zi de vot, vine vorba si de asta.

Eu: Si aveti uniforme speciale? Din alea ignifuge?
Pompierul: Aaa, nu, … avem uniforme normale. Si avem si de parada. Seamana cu ale politistilor.
Eu: Si unde aveti ocazia sa le purtati pe alea de parada?
Pompierul: Ieri am pus uniforma de parada si am fost la votare.
Eu: Cum? Ati votat in uniforma de parada?
Pompierul: Pai da. Am stat la sectia de votare si am votat asa.
Eu: Aaaa, ati fost de serviciu la sectie.
Pompierul: Da, am purtat-o ieri, o mai port de Ziua Pompierului…

Nu ai cum sa vorbesti cu soferii si sa nu vina vorba de Bucuresti si algomeratia de aici.

Pompierul: Abia astept sa plec din Bucurestiul asta.
Eu: Nu va place Bucurestiul?
Pompierul: Ba imi place Bucurestiul. Vreau sa imi iau si apartament aici. Dar asa, de sarbatori, sa plec cateva zile. Poate la munte, ca sunt din Predeal. Ai mei au o casa pe care o inchiriaza, o pensiune. Si sa vad ce fac de Revelion. Ca fara familie… Dumneavoastra ce varsta aveti?

Ii zic.

Pompierul: Si nu aveti familie?
Eu: Nu a mea.
Pompierul: Pai cum? Nu vreti sa aveti familia dumeavoastra?
Eu: As putea sa va intreb acelasi lucru.
Pompierul: A, eu… Pai acum asa stau lucrurile. Ca toata lumea e dupa interes. Vrei sa faci ceva cu cineva si se uita la bani. Am avut o prietena si ii dadeam bani. I-am platit si scoala de soferi.

Am ajuns la adresa, schimb banii sa dau marunt, si soferul, mai putin interesat de costul cursei, zice: “Nu imi lasati un numar de telefon?”

Nu am lasat, dar din cauza surprizei i-am intins mana cu banii gresiti, asa ca in loc sa ii las costul cursei, am lasat restul care imi ramanea mie de la 50 de ron. Tot el a fost mai castigat pana la urma. Nu are noroc in dragoste, dar are la bani.

Soferita de taxi

December 4th, 2009

Eu: Mergem pe Sincai, Bulevardul Unirii, Piata Alba Iulia, Mihai Bravu
Soferita: Sigur.

Din castile walkman-ului ei se aude insinuant “Tiganiiiiii, tiganiiiiii…”, in locul casetofonului e doar un spatiu gol, cu fire rupte, iar de cheile din contact atarna un breloc cu poza a doi baietei.

Soferita: Deci acum o luam inainte?
Eu: Da. Mergem pe Sincai.
Soferita: Asta e, sunt pe taxi de putin timp, si nu stiu inca toate strazile.
Eu: Nu-i nimic.

Suntem langa parcul Tineretului si ea semnalizeaza stanga, la stop.

Eu: Mergem inainte.
Soferita: Aaaa, si eu o luam stanga. Pai nu incolo e Sincai si B-dul Unirii?
Eu: Nu, inainte… Si asa, sunteti de putin timp pe taxi.
Soferita: Da, de trei saptamanani. Am ramas fara slujba, si ce sa-i faci; cu doi copii. Am incercat la restaurant, la bucatarie, dar nu merge bine. Nici asa nu e mare lucru, dar aveam permis, si am mai facut scoala odata, alt examen. Si banii aia dati pe scoala, examenul, comisia, ca sa nu copiem. Ne-a instruit si la examen, cica sa avem tinuta, sa nu purtam aur. E unii soferi, lucreaza pe taxi nebarbieriti, nespalati. Masinile e murdare. Unii miros dimineata a alcool. Nu, nu bea dimineata. E aia care ramane de noaptea. Ne-a zis sa nu purtam aur, din cauza ca e drogati din aia. Uite, nu am cercei. Ei nu se gandeste ca ia viata unui om, ei vor sa faca suma respectiva. Si pe masina asta a fost un tigan. Era murdara, erau scaunele astea intr-un hal… Nu are statie ca asa a predat-o. Nu are casetofon, mai ascult la casti ca nu am rabdare sa citesc ziarul.
Eu: Si cum e pe taxi? Nu e stresant?
Soferita, cu pauze, ca sa fie atenta la drum:  Pai e. Dar imi mai zic clientii pe unde mergem, eu sa fiu atenta la condus. Soferii te mai vede ca esti femeie si nu te lasa. Da’ ce sa fac! Acum mergem inainte? Inainte, inainte, sau dreapta?
Eu: Inainte.
Soferita: Bine. Si acum unde suntem? A, asta e Decebal?

Pentru ca suntem la semafor scoate harta si cauta rondul Alba Iulia. Il caut si eu, peste umarul ei.

Soferita: Ia uite, aici era rondul. Si eu credeam ca e mai departe. Si acum unde mergem? A, asta la Muncii tot rond e. Da de ce e verde aici, inainte, si la stanga nu e?

Se blocasera masinile in rond, pentru cele care faceau la stanga aveau rosu la urmatorul semafor.

Eu: Pai ca sa treaca si cei care vor sa mearga inainte.
Soferita: Aaaa. Si acum inainte? Inainte, inainte?

Ajungem aproape de destinatie.

Soferita: Si cum fac sa ma intorc la Unirii? Ca am niste acte de depus la tribunal.

Concert Madonna la tara, in Bucuresti

August 27th, 2009

Preoteasa cool a unei noi religii

Am ajuns la locul faptei de la 7 si ceva, desi concertul incepea la 10. Valuri de oameni umplusera metroul si aceiasi oameni au coborat la Izvor si au mers in coloane pana la locul amenajat. Il puteai nimeri usor de departe dupa tonele de praf care s-au ridicat in aer si dupa elicopterele care survolau. Primaria a facut o economie si nu a mai pus ceva folie de plastic peste pamantul gol, stricand cu aceasta ocazie experienta a 60.000 de oameni.

Cum zice si Madonna: “Music makes the people come together”, asa ca am vazut la concert copii de 10 ani, doamne de 60 si toate categoriile de varsta intermediare. Doua domnisoare care trebuiau sa ajunga la zona VIP au fost nevoite sa sara gardul, la propriu,  din cauza aglomeratiei. Una din ele a fost trecuta in brate peste gard, ca sa evite “wardrobe malfunction”. Tipa de langa mine purta macrameuri la ureche, pe post de cei mai urati cercei vazuti pana acum. O pustoaica de 10 ani declara enervata de intarzierea concertului ca ea nu pleaca pana nu o vede pe Madonna live. Tot ea a fost fascinata de lasere: “Sunt adevarate?”.

Ei, dupa aproape 3 ore si cateva kg de praf inghitit, se sting luminile si incepe show-ul. Madonna urca pe scena pe tron, dominatoare, si canta “Candy Shop”.  Regala, impunatoare si detasata, cu imagini digitale lascive si organice, m-a cucerit de la primul playback. Acela a fost momentul culminat, de beatitudine, dupa atata suferinta si baie de multime. Madonna, cu coapsele ei de erou grec, este incredibil de energica si are o eleganta de dansatoare profesionista.

A mixat cantece vechi pe bit-uri noi si l-a adus pe Michael Jackson pe scena, printr-o sosie. A purtat cu ea o chitara asa cum unii fumeaza in public, ca sa aiba mainile o ocupatie. M-a pierdut cand a adus lautarii tigani sa cante cu ea “Isla Bonita” si a militat impotriva discriminarii tiganilor si a intolerantei fata de cei diferiti de noi. Probabil e mai usor sa fii solidar cu intreaga lume din turnul de clestar decat daca trebuie sa calatoresti cu “cei diferiti” in autobuzul 143, pe Colentina. Reactia publicului a fost cam ostila. Daca nu ar fi tinut sa faca ea campanie pentru toate probleme lumii, de la copii din lumea a treia care mor de foame si incalzirea globala, pana la toleranta sociala si religioasa, ar fi fost doar entertainment.

O bila alba ar primi pentru faptul ca stia exact unde se afla, mentionand si Bucuresti si Romania de cateva ori. Mi-au placut atmosfera eclectica, scenografia, lumea digitala creata pentru noi si momentele de dans executate profesionist.  (Cineva spunea ca a fost un spectacol de fitness, nu unul muzical.)

M-a cucerit din nou in ultima parte a concertului cu “Like A Prayer”. Madonna e convingatoare si fascinanta ca o preoteasa cool a unei noi religii. “Ray of Light” ne-a scaldat in efecte laser intr-un moment aproape transcedental. Apoi totul s-a terminat dupa exact 2 ore, pe ceas. Am plecat de la Madonna dupa ce am trecut de la stare la alta, uluita, pentru ca orice ar zice lumea, femeia cu corp de barbat este o forta. Nu numai de marketing. Asa ca am trecut la activ inca o realizare personala: am vazut-o pe Madonna “live”.

Vanzatorul din Piata Amzei

July 8th, 2009

Am trecut pe la tarabele de fructe intr-o seara, in Piata Amzei. Sunt o multime de bunatati acolo, fructe exotice, curmale, fructe de sezon, cirese mutante. Mie mi-au luat ochii curmalele, nu asa uscate cum le gasesti de obicei, carnoase si de culoarea chihlimbarului. Nu mai conta ca la 80 ron/kg erau mai scumpe decat cele pe care le-am luat de pe aeroportul din Doha, Qatar. Si astept la coada pana cand vanzatoarea, ocupata cu alti clienti, ii spune unui “baiat” sa se ocupe de noi. Ii spun baiatului ca vreau 400 g de curmale si el isi infige mana in gramada de fructe uscate. Si cum fructele uscate gen stafide sau curmale nu se spala inainte de consum, l-am rugat sa puna o manusa.

Manina: Nu ai o manusa sa iei cu ea fructele?

Baiatul: Nu

Manina: Si nu poti folosi o punga ca manusa?

Baiatul (cu ostilitate): Nu

Manina: Chiar nu poti pune o punga ca sa nu iei fructele cu mana?

Baiatul (cu si mai multa ostilitate): Nu

Asa ca nu am mai cumparat curmale si m-am minunat toata seara cum vanzatorul tine mai degraba la principiile lui decat la profit.