Aventuri cu
Manina

putea fi facuta sa dea mai bine. Povestirile lui Tennesse Williams sunt dramatice si subtile, iar montajul “Menajeriei” e destul de temperat. Ca multe povesti ale autorului, si aceasta�e inspirata de viata sa, de destinul trist al surorii, de bolile mentale sau depresiile din familie. Accentele sumbre lipsesc din montajul de la TNB. Ramane doar melancolia jocului corect si fara stridente al Valeriei Seciu, accentele ingrosate ale rolului lui Ioan Andrei Ionescu, si acrobatia pe care o fac din cand in cand Tom si Jim. In cateva momente m-am simtit mai mult la circ, cand cei doi si-au facut intrarea pe franghie sau au escaladat schela de pe scena.

Firul istoriei e derulat prin cele doua acte fara sa creeze momente memorabile. Ma asteptam ca Valeria Seciu sa aiba o prezenta mai sustinuta. Discretia ei aproape o estompeaza pe alocuri. Daniel Badale e un �Tom� expresiv, uneori strident, iar Brandusa Mircea face o �Laura� trista si fragila.

Tatonarea lui Jim cu Laura are accente burlesti; atractia lor de moment vrea sa fie subliniata de Jim care se invarte o vreme cu pantalonii descheiati pe scena.

Costumele par incropite. E vorba de inca o piesa clasica pe care un costumier crede ca o actualizeaza daca imbraca actorii cu blugi rupti si tenesi.

Sunt momente de teatru facute bine; efectul ploii e destul de interesant, retorica Valeriei Seciu cand se aseaza intre spectatori si comenteaza cu complicitate creeaza interactiune, ca si gestul lui Tom care o ia pe sus pe Laura si o aduce in fata noastra sa-i vedem ochii mai bine.

Cusca de sticla in care se inchide Laura la sfarsit, luminata strident, cu comentariile lui Tom pe fundal, da dimensiunea finala a dramei.

Daca as fi sincera as spune ca am mers la spectacolul asta pentru ca m-a atras afisul de pe site-ul TNB, afis cu Marius Manole si pieptul sau imberb gol. Pentru ca nu sunt, o sa spun ca am vazut cronici interesante despre piesa, peste tot pe net. Piesa e un spectacol multimedia emotionant, care creeaza povestirii lui Oscar Wilde un background fantastic, cu ilustratie video spectaculoasa si colaj de muzica electro. Naratorul, Marius Manole, spune pasajele de poveste cu convingere. Fata si studentul isi sustin partea lor prin interventii de dans si pantomima reusite.

Carmen Ungureanu, “Fata”, are o gratie rara. Cred ca ar putea reprezenta si mersul la supermarket cu aceiasi pretiozitate. Prezenta ei tulburatoare fura scenele. Alegerea lui Eduard Adam in rolul “Studentului” poate e singurul element distonant. Nu modul cum isi face rolul, ci fizicul putin atipic pentru roluri de june prim m-a cam contrariat.

Oricum, povestea clasica despre dragoste si sacrificiu e pusa in scena de Lidia Vidu cu originalitate: drama povestii are o incarcatura senzoriala deosebita prin colajul de momente de teatru si videoclip.

Pagina piesei de pe site-ul TNB contine linkuri catre cronici, interviuri si clipuri de pe YouTube.

Premiera in Bucuresti a documentarului “Cold Waves” al lui Alexandru Solomon a adus mai aproape atmosfera din perioada comunista si prin frigul de la cinema Scala. Pe parcursul filmului insa am fost furati de imagini si de voci si treptat tot colajul de momente istorice, filmari de studio si interviuri te face sa traiesti povestea ca pe un film de actiune. A fost de-a dreptul ciudat sa revad filme de propaganda cu Ceausescu, filme si poezii atat de patetice ca socheaza acum prin ridicolul lor.

Montajul si imaginea documentarului mi s-au parut foarte bine realizate. Partea de creatie a regizorului, camerele simbol create printr-o scenografie deosebita si austera (camera tipica in care se asculta pe furis radioul acum 20 de ani, studioul din care transmitea omul de radio si camera securistului unde acesta statea cu urechea lipita de zid), a imbinat bine momentele de documentar si interviu. Vocea lui Solomon, ca narator, mi s-a parut un pic plata, mai ales in comparatie cu timbrele asa expresive ale “vocilor” radio-ului.

Solomon s-a specializat pe genul documentar si pe subiecte din perioada comunista, se pare, dupa ce a realizat “Marele jaf comunist” in 2004. Moda asta cu subiectele istorice la noi devine un pic suparatoare, dupa avalansa de filme din ultimii ani care trateaza subiecte din preajma Revolutiei. Oricum, documentarul acesta aduce un punct de vedere profesionist si un pic moralizator, prin concluzia Ioanei M?gur?-Bernard ca nu am invatat nimic din efortul “Europei Libere” de a pastra un pic de speranta, umanitate si demnitate umana dupa ce ne-am recapatat libertatea .

Documentarul e de vazut oricum, pentru exercitiu, pentru momentele de istorie corect redate, pentru montajul inspirat si pentru a ne aminti cum era atunci.